Visul lucid – fascinant, puternic, înțelept

Postat de in 13 January 2015


visul

Despre vis se scrie mult, în cadre paradigmatice diferite, în limbaje filtrate de spectrul prețiosului academism sau, dimpotrivă, în tonurile amestecate, până la indistincție, ale penibilelor – de cele mai multe ori – cărți de interpretare a viselor. Asta nu arată decât că problema visului depășește greutatea și ponderea acordată de întemeietorii marilor școli de psihanaliză și psihoterapie moderne. Dacă reprezentanții acestor școli își dedică munca interpretării și utilizării materialului oniric în psihoterapie, dacă și visătorul obișnuit vrea tot mai mult să știe ce înseamnă ceea ce visează, ei bine, în ultima vreme se remarcă un interes crescut pentru educarea visătorului și pentru familiarizarea lui cu ideea că poate ajunge să-și stabilească singur repertoriul și să-și alcătuiască scenariul. Visătorul, spun cercetările recente, poate să ia propriile decizii într-o lume considerată, până nu demult, în mâinile unei forțe care îi depășește voința. Ideea aceasta e nouă doar pentru cultura occidentală. În terenurile îndepărtate ale antropologiei, în toate culturile șamane, visul lucid este un eveniment natural și oamenii îl practică firesc. Este cunoscut de secole, probabil dintotdeauna. Doar pentru occidentali pare ceva exotic și rar. Mai mult chiar, fenomenul este în lumea noastră destul de rău înțeles și înconjurat de o serie de prejudecăți.

Ce înseamnă visul lucid?
Exact cum îi spune numele, visul lucid presupune păstrarea stării de conștiență în timpul visului. Visătorul știe, în timp ce visează, că este în stare de vis. În general, când vorbim despre importanța visului ne referim la virtutea lui de a extinde starea de conștiență, dar pentru aceasta e nevoie de interpretare. În cazul visului lucid sporirea sferei de lumină a conștiinței se produce spontan. Pe lângă acest beneficiu, visul lucid are avantajul de a produce emoții mult mai intense decât în visul obișnuit sau în stare de veghe și, bineînțeles, emoții pozitive, stări de fericire deplină, de beatitudine, de extaz. Știm că în orice vis este importantă calitatea emoției pe care o trăim, pentru că ea se răsfrânge asupra stării noastre când ne trezim și, uneori, ne urmărește zile în șir.

Acest transfer al emoției – produs în mod spontan între somn și veghe – este cu atât mai important când intervine după un vis lucid, datorită colorării dispoziției visătorului o lungă perioadă de timp, dându-i încredere, energie, entuziasm și fiind o adevărată sursă de inspirație.
Dacă visele obișnuite seamănă de prea multe ori, până la indistincție, cu evenimentele din stare de veghe, lucrul acesta nu e posibil în cazul visului lucid. Într-un astfel de vis știm întotdeauna că visăm, de aceea, așteptarea și lucrarea noastră în timpul visului este în sensul reorganizării și transformării profunde a lumii și a vieții personale. Nimic nu e imposibil într-un vis lucid. Sentimentul libertății pe care visătorul îl încearcă într-un vis lucid depășește în amploare și intensitate tot ceea ce cunoaște în viața reală. Îmi amintesc un vis foarte important pe care l-am făcut înainte de a mă apropia de practica visului lucid, din care evoc un fragment:

Sunt în fața casei în care am copilărit. E un peisaj apocaliptic, e război, miroase a sânge. Fumul care începe să se simtă în aer e aproape insuportabil. Peste acest tablou cad stele din cer. Deodată totul se liniștește și în fața mea coboară din înălțimi un turn. Știu că tocmai am primit o nouă casă. E foarte frumos turnul meu, e viu colorat, în fața lui dansează oameni. Eu încep să strig cât mă țin puterile, îndreptându-mi privirea spre cer: „Sunt liberă, dar ce să fac cu libertatea mea?”

Evident, nu încerc nicio interpretare, dar pot să afirm că este un vis în care mi s-a dat șansa de a deveni liberă, respectiv lucidă. Din păcate, am ratat ocazia. Visul mi-a arătat limpede că sunt nesigură și aștept îndrumări și confirmări pentru actele mele, nu îmi asum, cu adevărat, cine sunt și nici măcar nu știu cine sunt, altminteri n-aș fi pus acea întrebare. În visele noastre apar astfel de posibilități, șansele unor salturi, dar profită numai cei care sunt pregătiți sau foarte curajoși. Este un exemplu care arată că putem ajunge visători lucizi în mod spontan, fără a face ceva special, doar prin grația inconștientului. Cum acest lucru nu e evident în toate cazurile, avem la dispoziție câteva posibilități de a provoca noi înșine saltul de a deveni onironauți (exploratori ai lumii onirice), adică să raționăm clar, să operăm cu datele vieții noastre din stare de veghe, să acționăm din proprie voință în interiorul visului, urmând intențiile conștiente. Și totuși să dormim profund.

Cum ajungem onironauți?
Prezint, pe scurt, metoda aplicată de un important cercetător al visului lucid, Stephen LaBerge, care s-a dedicat acestei teme împreună cu o echipă de cercetători în cadrul unui laborator al Universității Stanford. Pentru a visa lucid trebuie, în primul rând, să fim foarte motivați, în al doilea rând, să practicăm metoda ca pe un adevărat ritual, corect și cu credință, în al treilea rând să ne dezvoltăm capacitatea rememorării viselor.
Despre cea de-a treia condiție, înregistrarea cu regularitate a viselor, cei mai mulți au auzit. Se vorbește de ea în toate școlile și curentele de psihologie care se interesează de problema visului.

Este important să notăm visele, să le trecem prin ființa noastră lucidă, prin mâna cu care le scriem, prin emoțiile stării de veghe, prin temerile noastre cele mai adânci. Chiar dacă nu ne amintim în întregime expoziția, derularea evenimentelor și deznodământul sau am uitat unele personaje, este important să scriem ceea ce ne amintim. Pentru asta, când ne trezim, prima preocupare ar trebui să fie legată de reamintirea visului și nu de ceea ce avem de făcut în ziua respectivă. Abandonarea imediată în brațele grijilor cotidiene împreună cu trezirea provocată de sunetul alarmei ceasului, provoacă uitarea visului. Menținerea poziției în care s-a produs trezirea, păstrarea ochilor închiși, focalizarea asupra a ceea ce s-a petrecut în timpul nopții, fixarea imaginilor, a stării de spirit, a impresiilor ajută la regăsirea imaginilor onirice și la reținerea și înregistrarea lor în jurnal.
Se mai recomandă ca seara, înainte de culcare, să răsfoim jurnalul de vise și să ne propunem să ne reamintim ceea ce vom visa. Visătorii mai experimentați în această tehnică știu că la un moment dat nu mai au nevoie de caiet, pentru că, de îndată ce se pregătesc de culcare, apar în mintea lor scene din visele nopții trecute. Și perioada de dinaintea somnului este un bun moment pentru rememorare și pentru recuperarea unor detalii și chiar a unor vise întregi care nu au fost reamintite dimineața, la trezire.

Valorizarea inconștientului este un act de respect față de natura din noi, față de urzelile Sinelui, care nu rămâne fără consecințe. La un moment dat Sinele, cu generozitate, răspunde acestei atenții încărcate de sentimentul sacrului. Jurnalul oniric are multe funcțiuni în practica analitică, fiind deosebit de importantă tehnica fixării fantasmelor onirice în scris, sau în desen, sau în forma de expresie cea mai accesibilă visătorului, pentru cultivarea abilității de a visa lucid. Jurnalul de vise ne familiarizează cu stilul nostru oniric și ne ajută să ne dăm seama că visăm chiar în timp ce o facem. Vom reuși să explorăm universul oniric în direct, să operăm interpretări pe măsură ce visăm și, treptat, să luăm decizii și să devenim cu adevărat lucizi.

Jurnalul de vise mai are și un alt rost: pe baza lui putem identifica, ceea ce LaBerge numește, indicii onirice, acele elemente care fac diferența clară și riguroasă între viața reală și vis. Tot ce nu putem face în realitate, dar facem în vis este, la rigoare, un indiciu oniric. Există indicii puternice, de exemplu, visez că zbor sau că înot în aer, că pot respira și trăi sub apă ca în mediul obișnuit de viață, că mă întâlnesc cu un prieten din altă galaxie sau că vizitez, în lumea de dincolo, oameni dragi pe care i-am pierdut. Indiciile puternice se referă la evenimente care nu se pot produce decât în vis. Alte indicii, slabe – de exemplu, un om obișnuit visează că ia masa cu Președintele sau că se căsătorește cu o vedetă de cinema, etc. – sunt evenimentele improbabile, dar nu imposibile.

Pe măsură ce notăm indiciile onirice, putem intra în vis pornind de la un astfel de element: ne fixăm atenția asupra lui înainte de culcare și formulăm intenția de a-l visa din nou și de a-l recunoaște în timpul visului, în momentul în care se constelează. Asta este însă doar una dintre posibilitățile cultivării atitudinii reflexive, necesară pentru condiția visătorului lucid. Cealaltă, mai simplă și mai la îndemâna noastră, este să ne întrebăm de mai multe ori pe zi, în timpul unor activități cât mai diferite, dacă nu cumva visăm, încercând să identificăm în situația concretă de viață elemente care se apropie suspect de mult de visele noastre. Ele pot deveni activatori ai lucidității, atunci când un anumit vis le va constela. Cei care studiază fenomenul ne asigură că, procedând așa, avem mari șanse de a deveni lucizi în visele noastre în aproximativ o lună de zile.

Trebuie să adăugăm, în fiecare seară înainte de a adormi, intenția de a deveni lucizi în vis, programând mintea să-și amintească visele și să recunoască starea de vis atunci când se instalează. LaBerge ne sfătuiește să repetăm o mantră înainte de a adormi: Prima oară când voi visa, îmi voi aminti că visez. Apoi, ar fi indicat să ne observăm cu atenție devenind lucizi, imaginându-ne că reintrăm în vis, cel din care tocmai ne-am trezit sau un altul pe care ni-l amintim bine, și să ne fixăm asupra unui indice oniric puternic, iar atunci când îl vizualizăm, să ne gândim efectiv că visăm și să încercăm să împlinim ceea ce ne propunem în legătură cu imaginea respectivă. Asta înseamnă a adormi conștient.

Visătorul lucid și simțul etic
Jung credea că trebuie să lăsăm inconștientul să se exprime liber și să profităm riguros și pe măsura puterilor noastre de toate darurile pe care ni le face în viziunile și în visele fabricate spontan. Mulți ani am respectat recomandarea lui Jung, dar în acest moment al vieții mele vreau mai mult să fac ceea ce a făcut Jung, decât ceea ce a spus el. Jung nu era străin de actul provocării intenționate a inconștientului, iar acum avem documentul care înregistrează experimentul de interogare a inconștientului colectiv derulat de Jung timp de 16 ani (Cartea Roșie).

Prin metoda lui neortodoxă – imaginația activă – Jung transportă luciditatea direct în inima fantasmei, adică în lumea inconștientului, în aceeași lume în care trăiește și visul. Dacă Jung avea rețineri în privința împărtășirii acestui gen de cunoaștere – care sporește imens puterea psihică personală – era din cauză că nu avea încredere în simțul etic al oamenilor și, prin urmare, în felul în care s-ar putea utiliza puterea psihică acumulată. El nu s-a sfiit să afirme că „singurul pericol pentru om este omul însuși”, având în vedere caracterul discreționar al utilizării propriei puteri, în condițiile în care este viciat simțul etic, această instanță profund interioară care se descoperă greu și se consolidează cu imens efort. Jung avea dreptate să fie atât de rezervat, dar dreptate are și I.P. Culianu când scrie că de oamenii care au vise fericite depinde evitarea sfârșitului groaznic al omenirii: autodistrugerea.
Știm că visele fericite, vindecătoare, sunt rare în mod natural, de aceea visul lucid poate fi o virtute și o șansă de a evita distrugerea, un act antilucid. Astfel, într-un „Lucidland” putem ajuta, fiecare pe măsura puterilor, la împlinirea Creației din care suntem parte – vindecarea și devenirea întru luciditate.
Visul lucid seamănă mult cu reveria diurnă, dar și cu stările hipnotice sau cu cele de conștiință extinsă produse în urma consumului de psihedelice sau provocate prin tehnici speciale de respirație. Punctul lor comun este mobilizarea puterilor latente ale psihicului, recunoscute pentru virtuțile lor vindecătoare. Visul este însă cel mai accesibil și mai natural dintre aceste forme, mai mult chiar, el se poate învăța. Tot mai mulți visători lucizi afirmă că vindecarea corpului oniric are un impact imens asupra corpului fizic, așa încât lansez invitația de a ne gândi la visul lucid din perspectiva acestei miraculoase funcții și nu din perspectiva vrăjitorilor răi, preocupați să-și sporească puterea personală pentru a-și ataca semenii și pentru a-și împlini scopurile egoiste.

Recomanda sau printeaza acest articol



Facebook Twitter StumbleUpon Email Print

Lasa un raspuns

Abonare newsletter

Ezoterism

Comentarii recente