Tag | "șamanism"

Tags: , , , , , ,

Ioana Daiana Straulea: Oamenii trebuie să caute în interiorul lor și să descopere ce au valoros și de oferit lumii

Postat in 23 February 2015 de Alina Dragomir

daiana14

A simțit dintotdeauna atracție față de spiritualitate, din nevoia firească de cunoaștere a lumii în general. Dar doar cu puțin timp în urmă a decis că poate împărtăși si altora pasiunea pentru acest domeniu. Revelațiile au început cu câteva lecturi obișnuite gen Alchimistul sau Conversații cu Dumnezeu, ajungând până la activități spirituale mult mai complexe și cursuri de șamanism cu specialiști renumiți. Recent, Daiana Straulea a demarat un proiect îndrăzneț, acela de a deschide un centru de spiritualitate, Mind Evolution Society, într-un spațiu elegant și ofertant din inima Bucureștiului. De la conferințe pe teme științifice generale, până la meditatie și yoga, precum și cursuri despre fericire sau cunoaștere prin dans, centrul se adresează tuturor celor care doresc să descopere noi modele de existență. Citeste in continuare

Comenteaza

Tags: , , , , ,

Alexandru Anton: Universul este o orchestră imensă care cântă întruna

Postat in 03 February 2015 de Alina Dragomir

alexandru anton

Alexandru Anton a dorit să devină programator, apoi s-a îndreptat spre domeniul psihologiei unde a luat contactul cu tradițiile străvechi de vindecare. A participat la ateliere de șamanism și a călătorit la șamanii din Peru și Siberia unde a învățat cântarea guturală siberiană ca metodă de vindecare prin relaxare și extindere a conștiinței. În prezent practică vindecarea prin sunet, care după spusele sale, este încă o ocupație de nișă.

Ce ești, de fapt, muzician sau terapeut?

Sunt un om care are o relaţie bună cu sunetul, iubesc sunetul pentru că mă ajută să accesez miezul meu autentic, o sursă imensă de putere, frumuseţe şi înţelepciune. Îmi place foarte mult să cânt împreună cu alţi oameni, într-un mod natural, spontan. Este incredibil ce uşor ne putem conecta prin muzică, cum putem comunica stări sufleteşti dincolo de orice barieră. La fel, dacă ţin o meditaţie cu sunet, există o comunicare cu toţi cei care ascultă. Nu aş numi-o nici muzică, nici terapie, ci transformare interioară.

De ce ai ales această  meserie? Cum ai ajuns să o practici?

Întâi am visat să devin programator. Nu m-a satisfăcut. Am mers spre psihologie, care mi-a explicat foarte multe, dar tot simţeam că îmi lipseşte ceva. Aşa am început în 2010 să particip la ateliere de şamanism, să învăţ cântarea guturala siberiană şi, în 2012, la îndemnul unui prieten, să ţin primul atelier de vindecare prin voce. L-am numit „Dezlegarea nodului din gât”, pentru că simţeam că explorarea vocii este perfectă pentru deblocarea emoţiilor şi a stărilor neexprimate. Spun deseori ca n-aş fi ales drumul acesta dacă aş fi știut că implică o întâlnire atât de directă cu emoţiile, dar acum sunt recunoscător pentru tot ce primesc când cânt şi ştiu că fiecare loc nou pe care îl descopăr în mine îmi îmbogăţeşte experienţa de a fi om viu. Acea încercare din 2012 s-a transformat în pasiune şi acum am ajuns să cânt foarte mult. Pe lângă aceasta, îi îndrum pe cei care sunt interesaţi să îşi cunoască vocea, să simtă sunetul şi să se simtă pe sine într-un mod direct dincolo de ideile preconcepute.

Unde și cu cine ai învățat? 

Am avut marele noroc să particip la întâlnirile de vindecare organizate de Aurel Mocanu, ai cărui invitaţi au fost şamani de excepţie din mai multe părţi ale globului. Îi sunt foarte recunoscător lui şi celorlalţi pentru atmosfera de iubire şi frumuseţe pe care au putut să o susţină. În majoritatea acestor metode de vindecare, din diverse culturi, cântecul este esenţial pentru ca persoanele prezente să îşi acceseze abilitatea înnăscută de autovindecare. Fascinaţia cea mai mare pentru sunet am avut-o la întâlnirea cu Vladislav Matrenitsky, de la care am învăţat cântarea guturală siberiană – un stil şamanic vindecător care se aude pe mai multe frecvenţe simultane care are un efect  de relaxare şi extindere a conştiinţei. Apoi am început să acord şi mai multă atenţie pasiunii mele, am făcut călătorii la şamanii din Peru şi de curând la cei din Tuva, Siberia. Este o experienţă deosebită să asişti la ceremonii de vindecare în cultura lor de origine.

Este vreo diferență între ce faci tu și ce se cunoaște momentan despre această  terapie?

 Sigur! Stilul meu personal de a mă conecta cu oamenii. Tehnicile sunt ca un limbaj. Am văzut cu toţii oameni care vorbesc aceeaşi limbă şi nu se înţeleg şi am văzut şi străini care se înţeleg prin câteva gesturi, cuvinte şi priviri. Eu cred că relaţia umană este cea mai importantă în acest context şi că atunci când ea este stabilită, se pot realiza foarte multe prin intermediul sunetului. Abordarea mea personală înseamnă un contact direct cu sunetul şi cu efectele lui. Condiţia de bază este ca eu şi cei de lângă mine să ne aflăm împreună în acelaşi spaţiu care vibrează, iar din acest punct suntem ghidaţi de sursele noastre de inspiraţie care se manifestă spontan şi totul devine posibil.

În ce constă terapia prin sunet?

Puterea de armonizare a sunetului porneşte de la faptul că noi, oamenii, suntem într-o mare proporţie apă şi astfel vibraţiile se transmit foarte bine în corp. Intenţia devine o informaţie purtată de undele sonore care ies din cel care cântă şi influenţează spaţiul din jurul lui. De exemplu, intenţia de relaxare, armonizare emoţională, sau trezire a vitalităţii. În plus, noi intrăm în rezonanţă unii cu alţii şi atunci când cântăm în grup pot apărea fenomene foarte interesante, e ca un fond comun imens de energie care poate fi folosit pentru armonizarea fiecăruia în parte. Punctul central al terapiei prin sunet este accesarea unei experienţe în care vindecarea devine posibilă. Sună uşor, dar uneori ne ţinem cu îndârjire de supărări, greutăţi, eşecuri care, până nu le dăm drumul, se manifestă în continuu în vieţile noastre şi ajung să ne cocoşeze la propriu sau să ne devitalizeze sau să ne sufoce creativitatea. Prin sunet și starea de conştiinţă extinsă accesată, toate aceste stări pot fi conştientizate, mişcate şi eliberate. Are loc un „clic”. Efectele acestei „străfulgerări” vii se pot manifesta la orice nivel.

Cui se adresează terapia prin sunet?

Câţi oameni sunt perfect sănătoşi? Fizic, emoţional, mental, conectaţi la adevărul lor interior? Cred că întâlnirea imediată cu sunetul este valoroasă în primul rând pentru că oamenii pot avea o experienţă directă care le poate schimba percepţia. La atelierele de trezire a vocii, mulţi dintre participanţi descoperă în premieră că vocea lor poate să le rezoneze în piept, în abdomen. Descoperă cum vocea este o continuare a stării interioare şi a gradului de relaxare. Astfel ajung să se cunoască pe sine dintr-o perspectivă cu totul nouă. Când omul se cunoaşte pe sine, poate alege să-şi schimbe viaţa ca să redevină sănătos şi fericit.

În ce situații este indicat să se apeleze la terapia prin sunet?

Dacă suntem tensionaţi, gândim excesiv şi suntem deconectaţi de propriul corp şi de emoţii, dacă ne simţim blocaţi, pierduţi ca şi cum viaţa ar trece pe lângă noi, atunci sunetul ne poate ajuta foarte mult… Se spune că oamenii au început să se îmbolnăvească atunci când au încetat să mai cânte şi să danseze în mod spontan, când din viaţa lor a dispărut această activitate ca parte integrală, când a început să fie privită ca un lux, urcată pe un piedestal, sau judecată.

În contextul modern, terapia prin sunet ne ajută să simţim mai bine fluxul vieţii, precum şi tensiunile prin care inconştient ne opunem stării noastre naturale de bine. Putem simţi curgerea firească a vitalităţii noastre şi putem învăţa cum să mergem în josul râului şi nu împotriva lui.

Ce este sunetul și care este rolul frecvențelor?

Există o foarte interesantă perspectivă din fizica modernă, conform căreia tot universul ar fi alcătuit din corzi care vibrează la diferite frecvenţe. Chiar şi mobila din camera noastră reprezintă un cântec de frecvenţe joase. Sau corpul nostru. Apoi frecvenţa urcă şi se manifestă din ce în ce mai subtil: emoţie, gând, posibilitate…Pentru mine această perspectivă este foarte plauzibilă şi cred că e prea frumoasă ca să nu o verificăm cât mai concret posibil. Sunetul este energie în mişcare, o undă care se transmite sub o infinitate de forme în universul acesta. Tot universul este o orchestră imensă care cântă întruna. Cât despre fenomenul de rezonanţă, el este cât se poate de real. Oamenii care se bucură de viaţă tind să întâlnească şi să atragă oameni similari din acest punct de vedere – ceva curge acolo între ei, îi învăluie şi dă formă experienţei lor. Dacă în acest context apare cineva care se plânge că viaţa e grea, cineva care are o mie de argumente în acest sens nu va sta mult acolo sau, cel puţin, nu fără să aibă un şoc de „acordare”.

Cu ce cazuri/afecțiuni ai lucrat până în acest moment?

Cred că orice stare emoţională poate fi armonizată prin sunet, şi la fel de bine încordarea sau agitaţia mentală. Oamenii care participă la atelierele şi meditaţiile pe care le organizez pleacă acasă cu mai multă încredere de sine, autenticitate, bucurie şi spirit de joacă. Cei care sunt pregătiţi să facă o schimbare vor beneficia din plin de această experienţă. Uneori tindem să ne axăm pe rezolvarea problemelor, ignorând perspectiva holistică conform căreia toate afecţiunile sunt prelungiri ale unor stări sufleteşti. Din acest punct de vedere, redescoperirea stării de bine este importantă şi poate face minuni dacă persoana respectivă este motivată să-şi schimbe obiceiurile, să înceapă să aibă grijă de corp, de echilibrul emoţional şi mental. În schimb, nu cred în varianta în care eu sau oricine altcineva ar face minuni pentru alţii. Altfel nu ar avea niciun sens.

Ce tipuri de sunete folosește terapia? Ce instrumente muzicale? Care este efectul/rolul lor?

 Mă folosesc mult de voce, îmi oferă multă libertate de exprimare şi de conectare la ceilalţi. Dacă eu cânt din inimă, prin rezonanţă vibrează şi pieptul omului de lângă mine. Este ceva deosebit care necesită încredere. Folosesc deseori „throat singing”, care sună aproape ireal. Ajută la extinderea conştiinţei şi oamenii se relaxează foarte uşor şi pot avea o viziune, un insight, ca un fel de vis lucid în care ei primesc o înţelegere. Cât despre instrumente, mai folosesc fluierele, dar în primul rând toba! Ritmul ei modifică frecvenţa undelor cerebrale şi ne conectează cu miezul nostru ancestral, care este plin de resurse inimaginabile. Astfel, putem găsi răspunsuri care vin de dincolo de gândirea raţională, putem accesa cumulul de cunoaştere al tuturor generaţiilor de până acum. Toate acestea sunt deja în noi, în ADN-ul nostru, şi trebuie doar să găsim o cale de a le accesa, ieşind din mintea raţională care prea uşor pune eticheta de „imposibil”.

Unde se mai practică vindecarea prin sunet?

Cred că în România vindecarea prin sunet încă este o ocupaţie „de nişă”, dar mai cunosc destui oameni dedicaţi şi mă bucur de fiecare dată când ne întâlnim, cântăm împreună şi facem schimb de experienţă. Cât despre temerari, Grigore Leşe transmite stări minunate prin muzica lui şi am o mare apreciere şi pentru Gheorge Iovu. Cunosc multe exemple şi din străinătate. Am convingerea că în viitorul apropiat importanţa echilibrului emoţional şi valoarea terapiei prin sunet va fi recunoscută la nivel larg. Nu m-aş mira să aud muzică de relaxare în fiecare cameră de spital, de exemplu…

Cui se pot adresa potențialii clienți?

Cine doreşte să afle mai multe despre mine şi vindecarea prin sunet poate vizita site-ul meu voceavindecatoare.ro.

Este obligatoriu să ai studii muzicale pentru a practica terapia prin sunet?

Cred că obligatoriu este să ai o conexiune cu sunetul, să te simţi liber şi împlinit când cânţi, să existe intimitate. Fiecare om este un instrument muzical foarte complex. Cu cât e mai sănătos, cu atât sună mai bine şi îi inspiră mai mult pe cei care îi aud muzica. Cel mai impostant este să pun accentul pe propria armonie, iar aceasta implică asumarea întregii responsabilităţi pentru viaţa mea. Poate fi o mare provocare, dar creşterea personală presupune să îmi dau seama că nu foloseşte nimănui să fac pe victima şi să dau vina pe unul şi pe altul. În plus, fiecare resursă interioară accesată în urma dansului cu viaţa este o nouă frecvenţă în cântecul meu din fiecare moment, o nouă nuanţă în prezenţa mea. Cei care sunt receptivi la cântecul meu pot primi toate resursele mele, adică le pot descoperi în ei înşiși. Aşa ne susţinem unul pe altul cel mai bine.

Comenteaza

Tags: , , , , ,

Sunt îndrăgostită de Tine, Inima mea!

Postat in 01 February 2015 de Lavinia Barlogeanu

ruga inimii

Despre ruga aprinsă a străinului și atât de aproapelui Horia Francisc Țurcanu (Cartea 44)

Știu că a vorbi despre inimă nu sună bine în cultura noastră, în timpul nostru copleșit încă – sufocat de multe ori –  de tiranica rațiune. E de ajuns uneori să pronunți cuvântul „inimă” și te compromiți. „Ce e asta?”,  te poți trezi întrebat cu aroganță și mustrat pe un ton aspru că ți-ai pierdut mințile, că începi să te scufunzi în baia siropoasă și sordidă a sentimentalismului. Cu toții fugim de inimă, asta ne învață lumea în care trăim: „Fii cu minte!”, ne spun părinții. „Educa-ți mintea”, ne învață școala. „Tu n-ai minte?”, se întâmplă să ne întrebe, plin de revoltă, chiar și omul pe care-l iubim. Da, și el tinde să devină obiectul analizabil, la rece, al minții. Și exemplele pot continua.

În timpul aceasta, Inimă, Părăsita noastră, a mea, ești răbdătoare:

„… nespunând nimic

Așteptând clipa, necerând nimic pentru tine

Nici recunoaștere,

Nici măcar un nume…

Atât de frumoasă, atât de puternică, atât de singură de mine…”

Oh, ce cuvinte! Sună ca un tânguitor moment de trezire.  Oare, cine ești tu, acela care te căiești?  Cine ești tu, îndrăznețule, și cum ți s-a năzărit să privești departe, oh, atât de arhi-departe, până la Ea? Cine ești, tu, viteazule, și de unde-ți vine cutezanța să lași sabia pentru Ea, Inima? De ce mă tulbură vorbele tale atât de mult? Cum de reușești tu să vorbești despre Inima ta, și despre mare Putere a Sa, cu un glas mai adânc și mai viguros decât al tău? De unde ți-ai adunat impresionantele și covârșitor de multele voci? Ce arhetip se zvârcolește în ființa ta și te mână spre întregire?

Străinul acesta și eu

Mă tulbură vorbele lui… Îmi dau seama că am încercat, cu obstinație, să fug de inima mea, în tendința de a fi în rând cu lumea bună. Mi-am spus tot timpul: trebuie să ajung să gândesc cu mintea mea, trebuie să produc un discurs care să-i mulțumească pe vorbitorii competenți, trebuie să ajung în linie, în linia de sus, eventual, în cea mai de sus, dacă se poate, acolo unde obrazul scorțos de subțire al finului intelectual nu va mai face nicio grimasă, iar fruntea lui înaltă nu se va mai alege cu niciun rid, din pricina încruntării pe care aș putea să i-o provoc, eu, nesabuita. Atunci – când mă voi pierde cu totul într-un sistem de idei, într-un cod de norme, într-o credință exterioară și triumfătoare în sondaje – o să contez!

Au fost câteva momente în care s-a insinuat în mine impresia că sunt pe drumul cel bun. Oh, ce fericită am fost când am visat că ceea ce îmi doresc, este pe cale să se întâmple! Cel puțin așa prevestea visul în care am născut un copil din cap, mai exact, prin frunte. Pe scurt, văd cum emisferele cerebrale se desfac și Carl – așa se numește copilul – vine pe lume, prin mijlocul frunții mele, din Grădina Edenului. Știu, visul îmi spune… Durerile facerii sunt crunte. Simt cum îmi plesnește capul și, îndreptând brusc privirea în jos, vad că nu mai am inimă. Mă uit la golul imens din mine, la cavitatea plină de sânge, la hăul terifiant pe cale să mă înghită, dar, imediat, întorc capul. Prefer să acord atenție doar primei parți a visului și să mă bucur de noul meu născut. Ignor nota de plată, nu pentru multă vreme însă…

Aflu, sunt făcută să simt din plin, că atunci când inima pleacă, sau este furată, sau este părăsită, trebuie adusă înapoi. Știu asta de la Jung. Și el știa asta de la alchimiști, de la gnostici, de la șamanii de pretutindeni, din zestrea de înțelepciune a civilizațiilor îndepartate pe care le-a cunoscut în mod direct. Fără sufletul care viețuiește în ritmul Inimii și se hrănește cu duhul ei, nu mai există viață, nu mai există sănătate, nu mai există bucurie, nu mai există nicio tresărire. Nu mai există decât dezolare, spaimă și o imensă, sinistră, singurătate.

Unde-o fi străinul care vorbește pe mii de voci? Știe el ceva…

Am tot încercat să-mi aduc Inima înapoi, în lăcașul trupului în care am ales să-mi trăiesc experiența de om, dar nu mi-a izbutit. M-am intrebat ce sa fac, cum să revin la viață, cum să onorez șansa minunată a vieții în care am intrat, cum să mă întregesc, cum să nu-mi irosesc ocazia existenței umane și împlinirea, realizarea, omului menit să fiu? Oh, străinule și atât de aproapele meu, ce oglindă îmi pui în față!

„Am găsit tot ceea ce am căutat,

toate răspunsurile,

am învins și am sângerat, am luat totul și am pierdut totul…

Fiecare picătură de sânge a fost a Ta, Inima mea,

Fiecare răsuflare din Tine a fost.

Orb și singur de Tine, am fost pierdut.

Iartă-mă, Inima mea,

Aceasta e Puterea Ta.”

De dragul lui Jung te-am uitat pe Tine, Inimă. Dar a urmat o viziune, ca sa ma trezesc: Jung mi-a fost scos  din cap. Am văzut cum a fost alungat din împărăția pe care i-o construisem undeva, la înălțime. Zguduitoare imagine! Pedantul Jung, cu costum și cravată, cu ochelarii pe nas și cu o carte în mână, cade de sus, cu tot cu tronul în care împărățise în mintea mea. Aud cum strigă de durere și sunt sfâșiată.

Peste puțin timp, înțeleg că trebuie să fac nu ceea ce spune Jung, ci chiar ceea ce a făcut el. Realizez că, fiindu-i atât de credincioasă, am încremenit în cuvintele lui. Trebuie să intru în experiență, în mine, în Inimă. Numai s-o pot aduce înapoi!

În peregrinările lui șamanice, Jung a întâlnit pe cineva care i-a spus că americanii sunt niște nebuni. „Imagineaza-ți, pretind că gândesc cu capul”. „Și cu ce ar trebui să gândească?”, l-a întrebat Jung, iar raspunsul a fost cel pe care, desigur, îl ghiciți: „Cu inima!” Cartea Roșie este călătoria șamanică întreprinsă de Jung pentru recuperarea sufletului și pentru întregire. Ei bine, cine mă învață pe mine să fac așa o ispravă ? Unde mi-o fi cutezanța? Ce zici, străinule, și atât de apropiatule, tu, cel care te rogi cu vorbe aprinse la tăcuta, la părăsită a ta Inimă?

În tulburarea întrebării fac valuri și caut. Găsesc niște scrieri, ascult ce spune și simt cât de autentic este mesajul pe care, cu generozitate, îl împărtășește. Nu, nu e străin, e aproapele…  Îmi regret aroganța anilor mai tineri, când priveam doar spre zările înalte ale deținătorilor consacrați ai cunoașterii, spre marile nume, acelea care te  fac să uiți de tine și de cei aidoma ție, de căutătorii întregirii.

„Toată cunoașterea este a mea.

Un singur lucru lipsește. Inima.”

Aproapele știe, iar eu, ascultându-i vocile, simt durerea pe care am alungat-o, pentru că atarna greu, prea greu… N-am știut că cine vrea să-și ușureze crucea, mai mult își adaugă. Mă rog, cu vorbele grăite de vocile lui, de vocile noastre, la Inima mea:

„Iartă-mă că Te-am părăsit, că am uitat, că m-am rătăcit

De tine, Inimă, căutând,

Într-un târziu te găsesc încă vie, inima mea, bătând,

Atât de frumoasă, atât de puternică, atât de singură de mine

Atât de curajoasă, draga mea Inimă

Așteptând.”

Și, Inimă, mi-ai spus într-un vis, atunci când mi-ai apărut în chipul minunat al femeii șaman, că vrei ACASA. Eu n-am înțeles sau m-am făcut că nu înțeleg. Și cum te-ai mai uitat în ochii mei, și cum m-ai scăldat cu lacrimile Sufletului din Tine, sub puternicele raze  ale soarelui și sub stropii înălziți ai ploii ce curgeau … De unde, oare? Era senin.  Cerul întreg plângea de mila mea, de dragul Tau, de neputință, căci putința de a te aduce acasa e toată a mea, zace în mine. ÎN MINE ZACE. Numai s-o găsesc! Pentru Tine, pentru mine, pentru copilul nostru divin, Cristosul, rodul Tău și al meu. Tânjesc după Tine, mă rog cu vorbele de duh găsite de aproapele, înaintea mea, înaintea noastră, și pornesc în cautarea Ta.

„Ai trecut singură peste frică, peste singurătate, peste părăsire

Inima Mea

Ești încă aici, tremurând,

Atât de obosită, atât de îndurerată

Și totuși bătând

Curajoasa mea inimă.”

Te-am trădat de-atâtea ori, m-am ascuns de Tine, mi-am întors fața de la tine ca să nu îmi ia foc obrajii, te-am lăsat singură cu durerile tale, iar Tu mă aștepți, credincioasă, încercând să mă înveți ceea ce n-am știut niciodată: răbdarea! Fierbinte, mă rog:

„Iartă-mă Inima mea

Căci asta este mare

Puterea Ta! …

Lasă-mă să te țin în palma mea dreaptă

Regăsita mea.

Iartă-mă Inima Mea

Tu ești, ai fost, vei fi mereu Puterea Mea.

Singura.”

Acum (Te) văd.

Comenteaza

Abonare newsletter

Ezoterism

Comentarii recente