Încercând să reconstituie o istorie populară a lumii bazată pe povești cruciale ale evoluției conștiinței, Istoria Sacră, ed. Nemira  arată că în cele mai importante momente ale vieții noastre pășim pe urmele zeilor și refacem modelul lor. Jonathan Black se întreabă dacă nu cumva întâmplările ieșite din comun, ce nu pot fi dovedite științific, ar putea compune o istorie coerentă a lumii la polul opus celei configurate de atei și dorește să demonstreze că idealismul oferă o imagine mai cuprinzătoare a experienței umane: „Avem premoniții, vedem coincidențe care ne impresionează prin semnificația lor. Avem vise despre care credem că încearcă să ne spună ceva. Simțim când cineva se uită la noi. Simțim dacă un loc e sfânt sau malefic. Știm cu destulă certitudine sau fără umbră de îndoială ce gândește altcineva. Acționăm greșit, iar evenimentele conspiră să ne dea pedeapsa binemeritată. Simțim de la mare distanță că ne trimite cineva impulsuri de iubire. Ne îndrăgostim și simțim că așa trebuia să se întâmple. Astfel intrăm în comuniune cu inteligența ce ne călăuzește spre experiențe care cer o reacție și o iubire ce ne ocrotește și ne răspunde la gândurile cele mai intime.“ Citeste in continuare