Emoțiile – reperele deciziilor noastre

Postat de in 10 February 2015


emotii

Atunci când încercăm să luăm o decizie avem nevoie de un indicator care să ne arate dacă decizia luată este cea corectă. Se consideră că tot ceea ce întreprindem, trebuie să prindă contur în primul rând în imaginația noastră, iar ceea construim primește la un moment dat accepțiunea noastră. Spunem că emoțiile nu au nimic rațional, că sunt o reacție personală. În interiorul nostru există însă un martor obiectiv care poate observa atât mintea cât și emoțiile sau reacțiile fiziologice, iar acesta este adevăratul nostru eu.

Emoțiile se nasc în mintea noastră aflată în interiorul conștiinței. Aceasta continuă să existe și după dispariția corpului fizic.
Misticismul susține că suntem mai presus de ceea ce există în mintea noastră și greșim atunci când ne identificăm cu ceea ce există în minte. Ce sunt, de fapt, emoțiile?Emoțiile reprezintă tocmai indicatorul care ne arată când suntem în echilibru. Cele pozitive ne arată că suntem pe drumul cel bun, cele negative ne indică o percepție deformată sau incorectă.

A medita asupra propriilor emoții presupune contemplarea și înțelegerea lor.

Mânia provine din ego, iar ego-ul este o falsă entitate, creată de societate, așadar o otravă izvorâtă din reprimare. Mânia nu este un fenomen de durată. Natura ei o face să nu fie durabilă. Mânia și tristețea reprezintă două fațete ale aceleiași emoții. Tristețea este o mânie pasivă, iar mânia este o tristețe activă. Polaritatea yin-yang se manifestă și la nivelul acestor emoții. Puse în echilibru ele se anihilează reciproc. Chiar dacă ai nevoie de cineva pe care să fii mânios este important să nu fii mânios când celălalt este de față. Când identifici mânia în alții, vei putea constata că ea există și în tine dacă te contempli cu atenție.

Reprimarea, însemnând să fii altfel decât ești în realitate, conduce la îmbolnăvire. Reprimarea divizează mintea, deoarece aruncă în subconștient tot ceea ce respinge societatea, dar tot ce este reprimat devine parte din ființa noastră. Controlul reprimă, transfomarea exprimă.

Gelozia este efectul condiționării noastre către comparație. În realitate, comparațiile sunt inutile, deoarece fiecare individ este unic. Întotdeauna va exista cineva mai presus sau mai prejos decât noi.

Iubirea ne dă uneori o stare de nervozitate, deoarece se naște în subconștient, în timp ce toate capacitățile noastre se află în planul conștient. Ne simțim depășiți de iubire, pentru că subconștientul este de nouă ori mai mare decât planul conștient. Ceea ce vine din subconștient este copleșitor.
A trăi cu teamă față de ziua de mâine înseamnă să nu te bucuri deplin pentru ziua de azi. Teama este un proces natural, în timp ce vinovăția a fost inventată de om. Teama este proprie naturii umane și este esențială pentru creșterea acesteia. Ea protejează și susține supraviețuirea. În același timp, ne temem de iubire, percepută ca un soi de moarte pentru că presupune abandonarea de sine. Fiecare om dorește întotdeauna ca celălalt să se abandoneze și să-i devină sclav. De asemenea, teama de moarte conduce la nevoia de securitate. Aceasta poate fi manipulată și poate menține omul în sclavie.
În realitate, teama are la bază ignorarea sinelui real. Pentru a depăși acest moment este nevoie de luciditatea de a privi direct propriile temeri și de a le înfrunta. Teama acceptată se transformă în libertate. Înțelegerea reprezintă secretul transformării și conștientizarea elimină prejudecățile, principalele obstacole ale privirii interioare.
Astfel, fericirea poate fi considerată o busolă a evoluției noastre, în care întâmplările prin care trecem se corelează cu dorințele noastre. Două lucruri sunt esențiale pentru a rămâne cât mai mult timp în starea de fericire: analizarea gândirii pentru a identifica emoțiile și, atunci când nu ne simțim fericiți, schimbarea perspectivei asupra lumii.

Recomanda sau printeaza acest articol



Facebook Twitter StumbleUpon Email Print

Lasa un raspuns

Abonare newsletter

Ezoterism

Comentarii recente