Dragobetele – ziua dragostei, a fertilităţii și a constituirii perechilor

Postat de in 23 February 2015


dragobete

Dragobetele este sărbătoarea tradiţională a dragostei la români. Se suprapune cu sărbătoarea ortodoxă a Aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul și mai are denumirile Sântion de primăvară, Ioan Dragobete, Drăgostiţele, Dragobetele – cap de primăvară, Logodna păsărilor, Întâia și a doua Aflare a Capului Mergătorului Înainte și Botezătorului Ioan.
Dragobetele este protectorul dragostei și al îndrăgostiţilor. A mai fost comparat cu Eros și Cupidon. Dragobetele mai este numit și Năvalnicul – fecior frumos, care ia minţile fetelor – metamorfozat de Maica Domnului în floarea cu același nume. Denumită și Cap de primavară sau Logodnicul Păsărilor, această sărbătoare populară era asociată cu anotimpul primăverii, al renașterii și al speranţei. Potrivit tradiţiei, Dragobetele, numit uneori și Dragomir, este zeul tinereţii, al voii bune și al dragostei eterne.

Înfrățirea dintre băieți și însurăţirea dintre fete
Ritualuri străvechi, atestate în nordul și sudul Dunării, cum ar fi cel al înfrăţirii dintre băieţi și al însurăţirii dintre fete, sunt prezente până în secolul trecut în ceremonialul Dragobetelui. Înconjuraţi de ceata lor, flăcăii, respectiv fetele își crestau braţul stâng în formă de cruce, suprapunându-și apoi tăieturile, gest ce era urmat de „gustarea“ sângelui unul de la celălalt, devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce.

Dragobetele sărută fetele

  • Se spune că, de Dragobete, băieţii și fetele se îmbracă în haine de sărbătoare, apoi, chiuind și jucând, se duc în pădure pentru a culege flori de primăvară – ghiocei, micșunele, albăstrele și brândușe de primăvară. Spre prânz coboară în sat, fiecare flăcău fugărindu-și aleasa, pe care, dacă o va prinde, îi fură o sărutare în văzul tuturor, sărutul însemnând logodna pe un an. Cu cât sunt mai mulţi băieţii care sărută o fată în acea zi, cu atât mai mult ea va fi iubită și dorită în viitor. De aici și zicala: „Dragobetele sărută fetele!”.
  • În unele sate se scotea din pământ rădăcină de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară. Din zăpadă netopită, în ziua de Dragobete, fetele și nevestele tinere își făceau rezerve de apă, cu care se spălau în zilele de sărbătoare de peste an. Se mai spunea că aceia care lucrează de Dragobete vor ciricăi, precum păsările, toată viaţa.
  • În această zi nu se lucrează fiind rău de lovituri, friguri și pocnituri. Nu se ţese, nu se cârpește, nu se lucrează la câmp și nici în fierărie. Se face numai curăţenie generală în casă pentru ca Dragobetele să fie întâmpinat cum se cuvine și tot ce va urma să fie cu spor. Se ţine pentru un trai armonios în familie.
  • Tradiţia spune că bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, întrucât vor avea necazuri.
  • În această zi de sărbătoare păsările adună materiale pentru a-și face cuib. Cloștile se întorc la cuib și încep a cloci, iar vitele se întorc de la iesle, nu mai mănâncă așa de mult.
  • Se crede că dacă întâia și a doua zi a aflării capului Sf. Ioan vor fi ploioase primăvara va fi frumoasă.

Recomanda sau printeaza acest articol



Facebook Twitter StumbleUpon Email Print

Lasa un raspuns

Abonare newsletter

Ezoterism

Comentarii recente