Arta pe canapeaua psihanalistului

Postat de in 22 January 2015


acolo

Cartea Laviniei Bârlogeanu, ACOLO, ed. Nemira îmbină literatura cu arta și psihanaliza într-un roman în care relațiile de dragoste se stabilesc între animus și anima, între partea divină și cea demonică a ființei, numele personajului Le dieu de Ville fiind foarte sugestiv în acest sens.

Dualitatea apare și între conceptele aici și acolo, înțelegând prin acolo o trimitere incertă. Pe de o parte este vorba de domeniul imaginației, al picturii, iar titlurile capitolelor sunt înlocuite cu reproducerile unor tablouri în care personajul face repetate incursiuni și lumea tablourilor în care circulă personajul feminin, pe de altă parte există trimiteri la un acolo care trimite în spațiul interior al conștiinței, o zonă puțin cunoscută și aproape inaccesibilă, în care accesul este mai ușor prin intermediul imaginilor unor pictori celebri.

Întâlnirile nu se petrec doar în planul realității, este vorba și de întâlniri care produc revelații, în care fiecare se descoperă pe sine, descoperindu-și mai ales zonele de umbră. Avem un personaj psihanalist, trecut de prima tinerețe, al cărui nume Le Dieu de Ville sugerează statutul de mic Dumnezeu al psihanalistului. Un personaj împlinit profesional ce își dorește în secret o mare iubire, ca în povești. Dorința sa chiar se împlinește. Theresa este un personaj care vine însă din tablouri. Personajele sunt provocate să spună tot ce le trece prin cap, fără secrete, până când nu se știe cui i se întâmplă povestea, de fapt. Acolo reprezintă tema psihanalizei, adică domeniul fantasmei.

ACOLO poate fi citit și ca roman de dragoste, dar și ca un roman fantasy, ca o incursiune în visele noastre sau ca o poveste în care traseele obișnuite ale oamenilor sunt la un moment dat fragmentate de diferite întâlniri cu oameni, cărți, întâmplări. Acțiunea se petrece în cabinetul psihanalistului, într-o stare de hipnoză, de ieșire din sine, într-o lume în care lucrurile par că se desfășoară după alte reguli. Prin intermediul expresionismului, perioadă în care arta își ieșea din matcă, angoasa și traumele profunde ies la iveală mult mai pregnant. Tablourile reprezintă  imaginile prin care autoarea ilustrează aceste stări, expresionismul fiind curentul artistic ce reușește să le exprime cel mai bine.

De multe ori, angoasa se poate transforma dintr-o traumă într-o psihodramă, proiectată în universul lucrării de artă al tabloului. Pe canapeaua psihanalistului personajul feminin care face trecerea subtilă din lumea reală în cea a tabloului răspândește în jur mirosul de tebentină și se metamorfozează sub ochii medicului în personajul din tablou. Theresa mărturisește că este „luată în stăpânire de o forță și ajunge în câte un tablou“ pentru a reînvia emoția din care s-a născut imaginea. Interpretarea tabloului propune o modalitate de interpretare prin introspecție, în care arta intră în dialog cu psihanaliza.

Recomanda sau printeaza acest articol



Facebook Twitter StumbleUpon Email Print

Lasa un raspuns

Abonare newsletter

Ezoterism

Comentarii recente